Nasterea naturala – o experienta de neuitat

Mama fiind, e clar ca am nascut o data. si voi naste si a doua oara, as vrea si a treia dar deja e prea mult. Ma dedic non stop copilului si ma indoiesc ca nu e mama care nu face asta, in felul ei, chiar daca in anumite directii, unora sau altora li se pare gresit. Cred ca instinctul matern il avem toate si mai cred ca fiecare face ce poate mai bine. Nu exista mama mai buna sau mama mai rea, exista doar pareri si posibilitati.

Problema vine atunci cand trebuie sa alegi. Niciodata nu a fost mai greu sa alegi in viata ca atunci cand esti mama sau esti pe cale sa devii. Vrei ce este mai bun pentru copilul tau si vrei sa ii oferi totul, fara riscuri si fara absolut nici o circumstanta negativa. iar alegerile trebuie sa le faci inca inainte de a naste, una dintre cele mai importante alegeri fiind felul in care vei naste. Cred ca orice mama s-a gandit la asta iar frica si dorinta arzatoare ca totul sa fie bine la final ne impinge catre alegeri gresite. si aici vine in discutie nasterea naturala sau nasterea prin cezariana…
am foarte multe argumente pro si contra asa ca acesta va fi un articol lung si cu siguranta mame de pretutindeni ma vor contrazice sau ma vor aplauda. Dar incerc sa vorbesc deschis catre inimi deschise. asadar, eu am nascut natural .Nu am facut-o din incapatanare sau pentru a demonstra ceva. am facut-o pentru ca asa mi-a zis instinctul de mama. tin minte si acum frica mea, cand in data de 13 septembrie pe la 9 jumate seara, mi s-a rupt apa si nu simteam absolut nimic, nici o contractie, nici o durere, nimic, nimic. Pur si simplu simteam cum se scurge din mine un lichid oarecum vascos, putin cate puutin si singurul lucru la care ma gandeam era ca este 13… si imi spuneam ca sunt multi multi copii care s-au nascut in zile de 13 si sunt totusi norocosi. La urma urmei este doar un numar. Dar nu, gandul meu era si spuneam, tin minte, cu voce tare: azi??? Chiar azi??? 13?
Ei bine, nu s-a intamplat pe 13, ci micuta a venit in 14, chiar seara , la cinci fix pentru ca o noapte intreaga, dupa ce m-am internat la maternitate, ma tot gandea ce sunt alea contractii. Medicul care era de garda, dupa cee mi-a facut consultul de rutina, mi-a zis: “vei naste prin cezariana!”. “Poi cum adica?”, i-am zis eu, “nu conteaza ce vreau eu sau alte pareri?”

Cand am inceput discutia in termenii mei, situatia s-a schimbat. a inceput insa sa ma convinga ca nu aveam dilatatie, ca nu au inceput inca contractiile, ca bazinul meu este prea mic pentru a sustine o nastere naturala, ca bebelusul este prea mare, ca are si cordonul in jurul gatului si ca va fi nevoie de cezariana. am cerut si a doua parere la care acelasi doctor mi-a zis ca oricum medicul general va decide la vizita de dimineata. si asa am stat toata noaptea incercand sa adorm in tipetele uneia care era in travaliu, asteptand vizita de la 9 dimineata. intr-un final a venit vizita de la 9 si doamna doctor Caraman, o doamna infipta si hotarata, s-a uitat la mine si a zis atat: “se poate, daca se vrea, se poate!” Ma linistise inca dinainte o moasa care imi spunea ca doamna doctor este oricum pronasteri naturale si nu incearca imposibilul ci face doar ca posibilul sa se implineasca. asadar dupa niste perfuzii si pastile, a inceput si travaliul meu pe la 9 jumate dimineata, care adurat pana la 17:00, fix. Nu mai tin minte durerea ci doar nervii pe care ii aveam ca urlam alea pe acolo prin salon ca la scroafele la abator pe cale sa fie taiate. si nu exagerez. adica e ok sa gemi putin de durerea crunta ce te paste, e ok sa te strangi de groaza, dar nu in halul ala.

Ei bine, eu nu am facut nimic din toate astea pentru ca stiam si stiu ca tipetele nu ma ajuta, incercam doar sa fac ce imi ziceau asistentele. intr-un final am nascut la ora 17:00 o fetita minunata, sanatoasa, de 3.300gr, care in momenul in care s-a hotarat sa vina a iesit destul de repede si fara prea mult tam tam. Ei, nu va explic situatiile jenante prin care a trebuit sa trec inainte de asta, cu facutul meu mine dar fiecare va experimenta la randul ei, in functie de caz.

Dupa ce am nascut-o pe micuta care nici macar nu a vrut sa planga, m-am panicat putin ca nu am auzit-o dar imediat ce am intrebat eu dece nu plange, probabil auzindu-mi vocea, a reactionat si ea. O minune mica, cu capul plat, creata, alba, vanata si ochii tuguiati. Un adevarat monstrulet as putea zice. Copii sunt adorabili abia dupa prima luna de viata asa ca nu va faceti prea multe sperante ca veti naste vreun print sau vreo printesa.
asa ca abia dupa ore bune de travaliu a iesit micuta la lumina, a doua zi am vazut-o pentru ca seara am fost lesinata, am facut un atac de panica, respiratie convulsiva etc si vreo doua ore am fost sub tratament, la terapie intensiva. ideea cu nasterea naturala este ca este naturala. adica atata timp cat tu esti sanatoasa ca si mama iar bebelusul este si el sanatos si nu prezinta riscuri prea mari, poti sa te bazezi pe sfatul medicilor buni. Chiar daca tendinta este catre cezariana pentru ca au mai multi de castigat, dar despre asta in alt articol care probabil va starni multe controvese.

FacebookGoogle+Twitter

Categories: Articole Tags:

admin


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Printrenori © 2018 Toate drepturile rezervate